Postări populare

marți, 8 martie 2011

JBL Aqua EX Nano 10-35 cm lungime

JBL Aqua EX Nano 10-35 cm lungime

Curatator de substrat pentru acvariile nano (lungime 10 - 35 cm)

Mic, dar la îndemâna clopot de aspiratie curata mizeria din acvariile de dimensiuni mici.

Protejeaza crevetii si pestii mici de la aspirare accidentala

Dimensiuni: 3,5 cm (dimensiunea clopotului - partea de jos) x 12 cm (înaltime).

Profil patrat ce permite curatarea prin colturile acvariului.

Furtun de conexiune: 9 / 12 mm.

Include furtun de 1.5 m.




JBL Lim Collect II - capcana melci

JBL Lim Collect II - capcana melci

Capcana pentru melci non-chimica.

Cu posibilitate de reglare, pentru a evita intrarea accidentala a pestilor.

- Lupta cu melcii fara chimicale.

- Aplicati capcana seara - asteptati - si a doua zi o scoateti plina cu melci.

2 Tije pot fi puse in doua pozitii diferite pentru a regla inaltimea dorita.

Dimensiuni (L x l x h): 11,7 x 9 x 2,5 cm.

Recomandata pentru apa dulce si marina.



Link detalii.

Cap.I Introducere


Acvaristica este o lume minunata, dar costisitoare, va spun de la inceput. Cei care doresc sa riste cu aparate "home made", cu "bombe" de CO2, cu filtre de slaba calitate, le spun de la inceput ca ceea ce este scris aici nu este pentru ei.
In acvaristica nu se fac experimente, ci vom incerca sa invatam de la cei mai buni in acvaristica, pentru a nu face aceleasi greseli.
Totodata, vreau sa precizez ca acest ghid se va baza pe metode moderne in acvaristica, si nu pe modalitati de acum 20 de ani de a intretine acvariul, pe principiul "ai mei pesti traiau acum 20 de ani cu apa de la chiuveta si cu mamaliga".

Sper ca acest ghid sa ii ajute atat pe cei incepatori cat si pe cei care cauta raspunsuri la intrebari mai dificile.
Voi incerca sa raspund aici tuturor intrebarilor legate de acvaristica, insa doar in masura in care care m-am documentat in lucrul respectiv si sunt sigur pe ceea ce spun.
Nu din alt motiv, dar nu-mi plac sfaturile "din auzite" sau sfaturile atot-cunoscatorilor.
Nu sunt un expert, incerc doar sa ajut punand la un loc informatiile acumulate de mine prin citirea a ceea ce se gaseste pe internet la ora actuala, asa cum mi-am dorit si eu sa gasesc... cand am cautat solutii salvatoare, sau mi-am pierdut zile si nopti intregi asteptand un raspuns pe cate un forum.
Prin urmare va multumesc pentru intelegere si zic sa incepem cu inceputul:

Cap.II Acvariul si natura


Incepem prin a incerca sa intelegem ca pestii si plantele noastre din acvariu au nevoie de un mediu pe cat mai apropiat de cel din natura.
Si cum in acvariul nostru nu avem ciclul zi-noapte, nu avem rauri curgatoare, ploaie... si mai rau, trebuie sa ne bazam pe o apa de la robinet cu un prea mare continut de cloruri... ei bine, in acest caz trebuie sa facem in asa fel incat sa "simulam" un mic colt de natura.
Cu cat veti mentine calitatea apei si valorile sale mai apropiate de natura, cu atat pestii si plantele voastre vor fi mai fericite. Si pentru ca vorbim de natura, vreau sa spun de la inceput ca una din cele mai mari greseli ale acvaristilor incepatori, si nu numai, este aceea de a introduce in acvariu chimicale.
Mai exact, solutii "minune" care pe prospect spun ca va calmeaza pestii, ii vindeca de orice, trateaza plantele de alge, fac apa cristal si asa mai departe.
Va spun ca nu exista asa ceva... este pur marketing, mare parte din aceste solutii avand efect negativ mai devreme sau mai tarziu fie asupra plantelor chiar si asupra pestilor.
Tot ceea ce trebuie sa faceti in acvariul vostru este sa-l mentineti cat mai echilibrat si mai apropiat de natura.
Pentru aceasta, vom avea nevoie de o groaza de echipamente care sa ne ajute.
De aceia vreau sa continui cu ceea ce este necesar intr-un acvariu (de apa dulce).

Cap.III Cuprins


Cap.IV Prezentarea elementelor de baza dintr-un acvariu:

• IV.1. Acvariul - Bazinul
• IV.2. Apa
• IV.3. Substratul
• IV.4. Decorul
• IV.5. Pestii
• IV.6. Plantele
• IV.7. Hrana

Cap.V "Operatiunile" necesare intr-un acvariu:

• V.1.
Construirea unui acvariu
• V.2. Ciclarea acvariului
• V.3. Declorinarea si filtrarea apei de la robinet
• V.4. Intretinerea acvariului
• V.5. Fertilizarea

Cap.VI O lista cu toate echipamentele necesare unui acvariu si prezentarea rolului fiecaruia in parte:

• VI.1. Filtrul – intern sau extern
• VI.2. Mediile de filtrare
• VI.3. Sistemul de Iluminare – Lumina
• VI.4. Incalzitorul de apa – cu termostat
• VI.5. Incalzitorul de substrat
• VI.6. Chillerul – Racitorul de apa
• VI.7. Pompa de aer – cu piatra de aer
• VI.8. Pompa de apa
• VI.9. Pompa de recirculare
• VI.10. Sistemul Co2 – Instalatia de dioxid de carbon
• VI.11.
Sterilizatorul UV – Filtrul UV
• VI.12. Accesorii (Curatator geamuri, Curatator substrat, Hranitor, Termometru, Minciog, Prize reglabile, UPS, Surface skimmer, Gravel cleaner
• VI.13. Teste de apa

Cap.IV.1. Acvariul - Bazinul


Este dupa cum va imaginati, cel mai important lucru.
Aici se poate aplica cu succes de 100% conceptul de "Cu cat mai mare cu atat mai bine !" si "Niciodata nu este prea mare !". Contrar ideilor preconcepute, un acvariu mare (sa zicem de 300-400L) este mult mai stabil si mai usor de intretinut decat un acvariu mic (30-50L).
Un dezechilibru sau chiar si un soc termic va avea intotdeauna mult mai mari sanse sa apara la un acvariu mic.
Singurele dezavantaje ale unui acvariu mare sunt acelea ale investitiilor mai mari (lumina mai puternica, filtrare mai mare, si, bineinteles, spatiul).

Fiind primul lucru cu care porniti, si cel mai greu de manevrat, va recomand sa va ganditi inainte de achizitionarea unui acvariu.
Va recomand sa va gandi ce pesti si care este numarul pestilor pe care o sa-i puneti in acvariu.
In functie de numarul acestora veti achizitiona acvariul (sau construi) si nu invers.
In ajutorul vostru am sa pun un tabel de calcul pe baza caruia va puteti calcula marimea acvariului necesar.
Atentie, intotdeauna se calculeaza marimea pestelui la maturitate si nu cand este mic.

- pestii pana la 5 cm au nevoie de 1,5 litri de apa/cm de lungime. De exemplu un neon (de 4 cm) are nevoie de 1,5 x 4 = 6 Litri de apa)
- pestii de 5 - 9 cm au nevoie de 2 litri de apa/cm de lungime. De exemplu un ramirez (de 7 cm) are nevoie de 2 x 7 = 14 Litri de apa)
- pestii de 9 - 13 cm au nevoie de 3 litri de apa/cm de lungime. De exemplu un ancistrus (de 10 cm) are nevoie de 3 x 10 = 30 de Litri de apa)
- pestii de peste 14 cm au nevoie de 4 litri de apa/cm de lungime. De exemplu un hoplo (de 15 cm) are nevoie de 4 x 15 = 60 de Litri de apa)

In calculul vostru va trebui sa tineti cont de capacitatea utila de apa, nu de capacitatea totala a acvariului.
De exemplu: la un acvariu de 100 x 50 x 50 cm, cu capacitatea totala de 250 Litri, vom scadea 3 cm pierduti la partea superioara (ca doar nu umpleti acvariul pana la "buza") si 9 cm pentru substrat. In felul acesta, acvariul va avea o capacitate (aproximativa, avand in vedere ca in acvariu va mai "fura" din spatiu si pietrele, mopanii, elementele de decor, etc.) de 190 Litri.

Nu uitati sa luati in calcul absolut toti pestii si nevertebratele (melcii, racusorii, etc.). Nu mergeti pe ideea ca "hoplo si corydoras stau mai mult pe jos" sau "ancistrusii stau mai mult ascunsi sau pe geamuri". Indiferent unde vor sta, acestia "respira" si produc excremente pe masura.

Trecand peste calculul marimii acvariului, ajungem la forma sa.
Aici trebuie sa spun un NU hotarat acvariilor tip "bol".
S-a dovedit faptul ca pestii tinuti in bol, fie vor trai maxim 1/4 din cat ar trai in mod normal, fie vor "innebuni" datorita reflexiei cauzate de forma ovala.
Cei care tin pesti in boluri nu au nici un fel de treaba cu acvaristica.
O fac pentru ca asa au vazut in filme...

In mod normal, este de preferat forma clasica, dreptunghiulara, mai mult alungita. Forma cea mai armonioasa este obtinuta atunci cand lungimea este egala cu inaltimea inmultita cu 2 (L = h x 2).
Inaltimea va fi usor superioara latimii acvariului in afara cazului unui acvariu incastrat, in acest caz solutia fiind inversa. Pentru inaltime, datorita presiunii apei, a distantei necesara pentru lumina de a ajunge la substrat, plus a modului greu in care se manevreaza un acvariu inalt, nu se recomanda mai mult de 50-60 cm. Datorita refractiei apei si a efectului de "lupa" a geamului, trebuie sa tineti cont de faptul ca adancimea va fi mult mai mica "la vedere" decat este in realitate.
De exemplu: o adancime de 40 cm in realitate va parea de aproximativ 30 cm.

Pozitionarea acvariului.
Este iarasi foarte importanta, mai ales tinand cont de faptul ca dupa umplerea cu apa, pozitia acvariului nu se va mai modifica.
Sau in cazul acvariilor foarte mari, mutarea lui fiind aproape imposibila, plus riscul de a sparge sticla, sau cedarea siliconului.
Optim este recomandat sa pozitionati acvariul in asa fel incat in acesta sa nu patrunda deloc lumina solara, pentru a elimina riscul de a va trezi cu alge. In plus, in timpul verii scapati de problema incalzirii foarte mari.

Calculati totul inainte, avand in vedere si sa nu il asezati pe langa aparatura electronica. Oricat v-ati chinui, mai devreme sau mai tarziu tot veti da ceva apa pe langa.
Nu neglijati suportul acvariului, acesta fiind in cazul acvariilor mari un mare risc.
Nu cred ca doriti sa va gasiti acvariul spart, pe jos... doar pentru ca nu ati dorit sa faceti intarituri metalice la acvariul dvs. Totodata, este bine ca sub acvariu sa puneti un strat de polistiren sau un material care sa absoarba "socul" si sa reduca din neregularitatile suportului.
Capacul, este iarasi o parte importanta. Trebuie sa va ganditi bine inainte de a opta pentru un acvariu inchis (cu capac) sau open top (fara capac). Aici veti avea avantaje si dezavantaje:

• la acvariu cu capac ai acces mai greu in acvariu
• la acvariu cu capac se evapora mult mai multa apa
• la acvariu cu capac caldura era mult mai mare (de-aici si minusul de mai sus)
• la acvariu cu capac poate aparea si un miros de alga enervant
• la acvariu cu capac nu poti lasa plantele sa-si scoata florile in afara
• la acvariu cu capac nu poti modifica distanta lampilor fata de nivelul apei
• la acvariu cu capac este mai dificil amplasarea diverselor echipamente
• la acvariu cu capac este aproape imposibila montarea echipamentelor de tip hang-on
• la acvariu cu capac ai sanse mai mici sa-ti gasesti pestii saritori pe langa acvariu
• la acvariu cu capac nu te trezesti cu apa aruncata de catre pesti in salturile lor
• la acvariu cu capac nu-ti va intra praf/mizerie in acvariu

Personal am optat pentru acvariu open-top pentru a lasa plantele sa se ridice. In plus, am acces mai facil la pesti/plante. Din pacate, solutiile open-top de obicei sunt mai costisitoare, lampile suspendate fiind ceva mai greu de gasit.

Pe langa acvariul vostru, nu neglijati achizitionarea unui acvariu maternitate sau a unui acvariu de carantina. Pentru ambele cazuri, acvariul comunitar nu este recomandat. Fie veti ramane fara puisori, fie veti imbolnavi toti ceilalti pesti in cazul unei boli.
Intotdeauna este recomandat ca pestii noi cumparati sa ii tineti in carantina, sub observatie.

Inchei prin a spune ca recomand oricarui incepator sa porneasca de la un acvariu de minim 60L (50L utili).
Un acvariu serios, indiferent de pestii pe care-i doriti, incepe de la 240L. In cazul celor mai experimentati, se poate achizitiona si un nano (15-30L), insa va trebui sa va limitati la pesti foarte mici si in numar mic. Sau eventual la racusori... sau de ce nu, chiar la acvariu doar cu plante.

Cap.IV.2. Apa


Pestii si plantele se impart in trei mari categorii: pesti de apa dulce, pesti de apa salmastra si pesti de apa sarata (marini), insa noi nu vom trata decat pestii de apa dulce in acest articol. De cele mai multe ori, apa de la robinet nu este propice dezvoltarii mediului din acvariu, deci implicit al pestilor si al plantelor. Din aceaasta cauza, in functie de necesitati, se porcedeaza la dedurizare (scadearea duritatii apei), durizare (cresterea duritaii apei), decantare (se lasa apa cel putin 24 de ore in vase neacoperite pentru eliminarea surplusului de clor din apa de robinet), etc. Se mai pot intrebuinta si alte surse de apa pentru acvariu, cum ar fi: apa de ploaie sau apa rezultata din topirea zapezii, insa trebuie avut grija ca zona de colectare sa fie o zona cu aer putin poluat. De asemenea, mai poate fi folosita apa colectata din rauri si lacuri, dar ea trebuie tratata inainte de folosire, pentru a preintampina introducerea daunatorilor (paraziti, microorganisme sau alge) in acvariu.
Pentru a putea creste pesti si plante ornamentale intr-un acvariu, trebuie sa tinem cont de trei proprietati fizice ale apei: temperatura, culoare si miros.
Temperatura apei din acvariu depinde in mare masura de temperatura ambientului inconjurator (camera unde este amplasat), crescand sau scazand odata cu aceasta. Atat plantele, cat si pestii, au anumite necesitati termice in functie de zona climaterica de unde provin, ele putad fi asigurate cu ajutorul incalzitorului (simplu sau cu termostat) si fiind masurata cu termometre speciale, amplasate in interiorul acavariului (termometru classic) sau pe peretele acestuia (termometru digital). Eu unul, va recomand incalzitorul cu termostat, pe langa faptul ca este mai practic, el este cel mai in masura sa va asigure o temperatura constanta in acvariu, stiindu-se faptul ca variatiile de temperatura sunt daunatoare atat pestilor cat si plantelor. De asemenea, se stie faptul ca apa nu este un conducator termic bun, cu cat acavariul este mai mic, implicit masa de apa este mai mica, cu atat se va raci mai usor, fapt pentru care va recomand ca acvariu sa fie acoperit (sa aiba capat).
Culoarea apei este si ea un factor important in fericirea pestilor tai din acvariu. In functie de provenienta pestilor, culoarea apei se modifica. De exemplu: daca pestisorul provine din apele unor rauri curate, el are nevoie de o apa cristalina, curata, proapata (cea mai apropiata de aceste conditii este apa de robinet, dedurizata sau amestecata in unele cazuri cu apa distilata), daca pestisorul provine din apa statatoare (continut mare in substante de natura organica), el va prefera apa usor colorata in galben-brun (se poate optine prin filtrarea ei printr-un strat de turba) sau verzuie (se poate obtine prin adaugarea catorva picaturi de tripaflavin, substanta ce are si actiuni terapeutice in anumite boli). Desi pestii au aceste necesitati, trebuie mentionat faptul ca atunci cand apa capata o culoare verde-inchis (o inmultire excesiva a algelor verzi) sau cea albicioasa sau laptoasa (o inmultire a unor microorganisme precum infusoria sau rotatoria, ori o incorecta spalare a substratului din acvariu), trebuiesc luate masuri urgente pentru a elimina aceste neajunsuri ce pot dauna pestilor. Mai trebuie mentionat faptul ca, culoarea bruna a apei indica o apa acida (acidifiata). Toate aceste neajunsuri se pot corecta printr-o schimbare partiala de apa, sau printr-o tratare chimica a apei. In cazul apei verde-inchisa, se procedeaza la o schimbare partiala de apa si/sau tratare cu sunbstante chimice ce omoara si inhiba dezvolatrea algelor. In cazul inmultirii microorganismelor sau spalarii necorespunzatoare a substratului, se va proceda la o sifonare (implica si un schimb de apa partial) a solului, pentru indepartarea resturilor organice din sol si spalarea filtrului. In cazul apei brune, se va proceda la o schimbare partiala de apa sau la adaugarea unor substante de scadere a aciditatii.
Toata lumea stie ca apa este inodora, insa in cazul acvaristicii, de foarte multe ori, apa capata miros. Din cauza acumularilor de substante organice in descompunerile din acvariu, apa acapata un miros puternic de putrefactie, din motivul gazelor rezultate (metan, hidrogen sulfurat, amoniac, etc.). De aceea, se recomanda schimbarea (partiala) de apa periodic, la intervale nu mai mari de doua saptamani.
Ce puteti face in cazul in care observati ca apa a capatat un miros urat? Se va proceda la intensificarea aerisiri apei si la filtrea apei din acvariu cu un filtru cu carbune hidrofil (i se mai spune uzual si carbune activ). Carbunele hidrofil se gaseste in comert sub mai multe forme (granule de carbune sau burete imbibat cu carbune) si are rolul de a absorbi atat gazele toxice eliberate in apa, cat si mirosul neplacut al acesteia. Trebuie mentionat ca buretele imbibat cu carbune se schimba la interval de circa o luna, maxim o luna jumate si carbunele hidrofil sub forma de granule la circa trei luni.
Daca proprietatile fizice sunt usor de observat, ei bine nu se poate spune acelasi lucru despre proprietatile chimice ale apei din acvariu.
Dupa cum bine stim cu totii, fara oxigen nu exista viata, dar de unde oxigen in apa, si cu atat mai mult in acvariu? In natura oxigenul solvit din apa, apare ca rezultat al fotosintezei plantelor acvatice pe de o parte, iar pe de alta parte, ca rezultat al valurilor, vantului sau al ploilor (agitarea apei duce la cresterea continutului de oxigen solvit al acesteia. Ca si in cazul naturii, in acvariu exista doua surse de oxigen, una este fotosinteza platelor acvatice (ce consuma dioxidul de carbon din apa si elibereaza oxigen) si a doua este instalatia de aerisire, ce produce agitaia apei din acvariu. In ultima vrem s-a reiterat ideea cum ca aerarea cu ajutorul valurilor facute de un filtru, ce se afla foarte aproape de suprafata apei este multa mai eficienta decat cea facuta de pompa de aer. Nu are sens sa va pun cum se calculeaza continutul de oxigen solvit din apa si cat contine un litru de apa, insa am sa va spun ca temperatura si cantitatea de oxigen din apa sunt interdependente, ca cu cat temperatura este mai mare, cu atat scade si continutul de oxigen din apa si invers
De regula, acvarofilii recomanda o cantitate de 5-8 mg/litru de oxigen solvit. Oxigenul consumat este inlocuit cu ajutorul filtrului cum am spus mai sus sau instalatiei de aerare, insa trebuie avut in vedere ca o pulverizare fina a bulelor de aer inbogateste apa cu 3,3 mg/litru, in timp ce una cu bule mari cu 1,5 mg/litru. Bine, bine, dar o sa a intrebati cum puteti determina cantitatea de oxigen solvit din apa? Ca si in cazurile precedente si in cele ce vor urma exista o rezolvarea reativ simpla, exista in comert truse speciale pentru determinarea acestuia si de asemenea si substate care sa imbogateasca continutul de oxigen solvit al acvariului dumneavostra, sau printr-o simpla observare a pestilor, de regula daca pesti stau la suprafat apei si respira anevois atunci trebuie obligatoriu sa interveniti (atentie exista si specii care traies in apele superioare in mod obisnuit).
Ce este duritatea apei? Aveti drepatate, am vorbit intr-un parafgaf mai sus, desprea ea insa nu am precizat ce semnifica ea. Duritatea generala a apei este concentratia de saruri de calciu (Ca) si magneziu (Mg) dizolvatate in apa si se masoara in grade de duritate. Exista mai multe sisteme de masurare:
- grade frantuzesti (dTH) = 10 mg/l de carbonat de calciu (CaCO3);
- grade englezesti (dGH) si nemtesti (dDH) = 10 mg/l de oxid de calciu (CaO),insa in acavaristica se lucreaza cu cele germane. Dupa cum am mai spus, nu vreau sa intru in amanunte, drept urmare am sa trec la o clasificare a tipurilor de apa in functie de duritate:
- apa foarte moale = maximum 4 dGH;
- apa moale = 4-8 dGH;
- apa medie = 8-12 dGH;
- apa dura = 12-20 dGH;
- apa foarte dura = peste 20 dGH
Ce este peste aceasta valoare nu ne mai intereseza, pentru ca majoritatea pestilor nu suporta duritati mai mari. Duritatea carbonatilor (sau temporara) se refera numai la prezenta carbonatilor si bicarbonatilor, nu si la calciu si/sau magneziu. Variaza in functie de bioxidul de carbon (CO2) dizolvat in apa. Se masoara in:
- grade frantuzesti (dTAC);
- grade englezesti/nemtesti (dKH).
Cele mai multe kituri de masurare a duritatii carbonatilor exprima dKH. Aceasta duritate se poate scadea printr-o manevra simpla, si anume prin fierbere. Ca si in cazul duritatii generale, se masoara cu ajutorul testelor speciale din comert si se ajunteaza cu substante chimice ce la gasiti in megazinele specializate.
Ce este pH-ul apei? O alta intrebare legata de chimia apei de acvariu si nici prin cap nu iti trecea la ora de chimie ca o sa iti trebuiasca vreodata sa stii ce este ala pH. Pe scurt pH-ul indica prezenta inonilor de hidrogen (H+) in apa. Se masoara pe o scara de la 1 (mediu acid) la 14 (mediu bazic sau alcalin), iar valoarea 7 indica un mediu neutru. Nu am sa va umplu capul cu reactiile care au loc si am sa va spun ca in acvaristica se lucreaza cu valori cuprinse intre 5 si 9, ce este sub 5 sau peste 9 sunt cazuri rarisime, ele fiind toxice pentru majoritatea pestilor. Intr-un acariu, valoarea pH-ului nu ramane constanta ci se modifica tot timpul, in functie de procesele biologice care au loc in acvariu. Iata o incercare de clasificare a tipurilor de apa, in functie de pH:
apa foarte acida < 5,5
apa acida = 5,5-6,5 pH
apa slab acida = 6,5 – 7
apa neutra = 7
apa slab alcalina (bazica) = 7 -7,5
apa alcalina =7,5 – 8
apa foarte alcalina = 8-9
Desi pH-ul apei din acvariu este foarte important asta nu insemna ca trebuie sa il masuram zilnic, insa trebuie avut in vedere cateva indicii ce ne-ar putea duce cu gandul ca s-a modificat pH-ul. Aceste mici indicii sunt: agitatia pestilor (pont: nu te apropia de bazin, studiazai de la distanta), palirea culorilor corpului lor, ingalbenirea plantelor si nu in ultimul rand, schimbarea culorii apei. Testarea pH-ului se face cu teste de pH, iar modificarea lui cu substante de crestere sau micsorare in functie de nevoi. In lipsa unui test pentru pH, se poate folosi unul pentru KH. Duritatea carbonatilor (KH) stabilizeaza valoarea pH-ului. Procesele de degradare biologica si consumul de bioxid de carbon de catre plante afacteaza deseori capacitatea de tamponare a apei (valoarea KH). O valoare scazuta a KH duce la variatii puternice ale pH-ului (acidifierea apei). In acvariile noastre, o valoare a KH intre 5 si 10 dKH asigura un pH stabil si o crestere viguroasa a plantelor.
Acesti trei parametri Gh, pH si Kh sunt indetedependenti nu incercti sa faci experimente pe seama lordaca nu aveti experienta. Daca se modifica unul automat il modifici mai mult sau mai putin si pe celalalt. Sa presupunem ca ai nevoie de o apa mai acida, cum poti face aceasta cresterea a aciditati fara sa bulversezi acvariul. Ai doua variante poti introduce CO2 in apa cu ajutorl unei instalatii de fertilizare din comert sau poti introduce o bututuga ce va elibera in timp achizi humici in apa. Prin introducerea de CO2 si in urma unor reactii chimice, nu intru in detalii, se va forma acid carbonic astfel va creste aciditatea apei din acvariu, insa dupa cum spuneam si mai sus, atentie mare metoda cu CO2 atrege dupa sine scaderea Kh-ului.
Pentru cresterea Gh-ului puteti apela la CaCO3, mai exact puneti o jumate de lingurita la 100 de litri de apa, substanta o puteti procura din farmacie, dejavantajul consta in faptul ca va creste si Kh-ul apei cu cel putin 1 grad. in ceea ce priveste scaderea Gh-ului este ceva mai problematica necesitand o intalatie de osmaza inversa sau prin adaugare de apa distilata. Kh-ul se poate creste prin adaugarea de o lingurita de bicarbonat de sodiu (NaHCO3) la o suta de litri de apa.
O alta problema cu care ne confruntam destul de des legata de calitatea apei este prezenta sau lipsa acizilor taninici si a subtantelor humice. Ei pot fi benefici pestilor si plantelor, insa pot avea si actiuni distructive asupra lor. In apele naturale provin din frunzele cazute din copaci, scoarta sau radacinile acestora si sunt caracteristice apelor tropicale cu vegetatie luxurianta. Acizii humici, cat si cei taninici actioneaza in acelasi mod ca si rstul acizilor, adica precipita proteinele din solutiile neutre sau acide, formand compusi insolubili. Aceste substante, la unele specii de pesti au efect benefic, adica ii protejeaza de anumite bacterii la care sunt sensibili, drept urmare nu este bine sa lipseasca din acvariu aceste substante (trebuie avut in vedere zona de provenienta a pestelui, de ex. Amazon). Aceste substante nu apar in bazin de la sine si trebuiesc adaugate (se gasesc in comert), insa trebuie avut grija san nu fie in exces, pentru ca pot deveni daunatoare. In cazul in care apa contine in exces acizi humici si taninici spermatozoizii isi pierd mobilitatea, membranele icrelor se ingroasa, lucru care ar putea aduce la nefecundarea lor si prin urmare, esuarea procesului de reproducere. In cazul in care ati pus prea multa substanta, puneti in functiune filtrul cu carbune hidrofil pentru eliminarea acestora si adaugati in apa solutii ce contin vitamina B, pentru eliminarea factorul de stres (ele de regula au si actiuni terapeturice asupra tegumentului pestilor).
In acvariu pot ajunge accidental sau din nestinta substante toxice, lucru care duce la otravirea pestilor si implicit la moartea lor. Iata cateva simptome pe care le manifesta pestii in caz de otravire: lipsa poftei de mancare, stare depresiva de indifereta sau agitate, frica excesiva. Una din cele mai frecvente substante cu care se confrunta acvaritul este clorul gazos, ea ajunge in acvariu odata cu schimburile de apa, din cauza faptului ca pentru dezinfectarea apei pe care o bem si noi se foloseste clor in stare gazoasa (0,25 mg/l). In momentul iesiri din robinet, apa contine 0,1 mg/l de clor, iar aceasta doza poate fi fatala petru majoritatea speciilor de pesti, daca acvariul nu este amenajat cu plante si sol (in cazul in care are atat plante cat si sol, doza trebuie sa fie mai mare). Pentru a elimina clorul, sunt mai multe posibilitati: una ar fi fierberea apei, insa in cazul bazinelor mari este destul de dificil de realizat, o alta posibilitate este lasarea apei la decantat in recipiente neacoperite (agitate apa inainte de utilizare pentru a desprinde bulele de clor gazos ce se depun pe pereti vasului), se mai pot folosi si substante speciale ce se gasesc in comert insa unii acvariti nu le recomanda (folosirea lor creste cantitatea de sulf din apa).
O alta substanta ce poate provoca otravirea pestilor si are ca sursa apa de robinet sunt compusii fenolici. Acesti compusi sunt folositi la etanseizarea conductelor de apa si sunt foarte toxici, este suficient 0,1 mg/l de clorfenol si va putei lua adio de pestisorii dumneavoastra. Din fericire, astfel de cazuri sunt rare, ele se intalnesc mult mai fecvet atunci cand se foloseste apa de rau, datorita deversarilor accidentale sau intetionate ale frabricilor.
De asemenea, trebuie avuta in vedere existenta acvariului, atunci cand vreti sa folositi insecticide sau pesticide, ele putand ajunge in apa acvariului prin intermediul instalatiei de aerare. Pestii pot muri si daca consuma hrana vie ce a fost supusa la insescticide sau a intrat in contact cu pesticidele plantelor. O alta substanta otravitoare poate fi nicotina, care intr-o concentratie de 10 mg/l provoaca moartea pestilor (nicotina poate ajunge prin intermediul instalatiei de aerare in acvariu, fum de tigara si nu numai).
O alata sursa de toxicitate cu care se confrunta frecvent acvaristul este amoniacul (NH4) rezultat in urma descompunerii reziduurilor de materie organica din acvariu. Bacteriile Nitrosomonas descompun la randul lor amoniacul in nitriti (NO2-) care sunt mai toxici decat amoniacul, insa ciclul nu se opreste aici, si nitriti sunt oxidati la nitrati (NO3-), deasemea toxici si ei,astfel avem trei substante toxice concomitent in acvariu. Desi nitratii au si rol de ingrasamant pentru plantele acvatice, ei nu sunt consumati in totalitate, drept urmare se rocamanda la cel mult doua saptamani un schimb partial de apa, eu il recomand saptamanal (pana la 25-30 % din volumul bazinului).

Cap.IV.3. Substratul


Desi este un element foarte important (in special pentru acvariile plantate), multi acvaristi incepatori fac greseala de a desconsidera substratul si de a merge pe ideea "Eh, iau niste pietris cum am vazut in fata blocului si am rezolvat". Din pacate, nu este chiar asa. In primul rand, trebuie sa va ganditi inainte ce pesti si ce plante va doriti in acvariu pentru a va alege substratul optim. Insa inainte de a trece pe larg la acest subiect, haideti sa vedem din ce este format substratul intr-un acvariu:
incalzitorul de substrat (capitolul III.6)
strat fertilizant
pietris
Intrucat incalzitorul de substrat este descris in capitolul III.6, vom trece la Stratul fertilizant. In cazul in care nu doriti acvariu plantat sau veti merge pe un acvariu cu ciclide africane, puteti renunta la acesta. Pentru un acvariu plantat, acesta este insa vital. Practic in acest strat fertilizant se vor regasi mineralele si nutrientii fara de care plantele (in special cele cu radacina) nu pot trai. Desi sunt cativa acvaristi care merg pe solutii "home-made" gen argila de nu stiu care plus turba de nu stiu unde, eu va recomand sa mergeti pe solutii specializate, testate de zeci de ani. Nu numai ca veti avea sanse mai mari de reusita cu plantele, dar veti elimina si riscul de a aduce bacterii, ciuperci sau alte nebunii in acvariul vostru.

Personal recomand un substrat fertilizant de la Dennerle care isi mentine calitatile pentru o perioada indelungata si nu afecteaza in nici-un fel apa. Exista multe alternative de fertilizant care insa sunt mai mult sau mai putin problematice. De exp. cel de la JBL are marele dezavantaj ca la orice modificare in substrat, acesta se va elibera in apa, murdarind-o si "scapand" foarte mult din nutrienti si minerale. Nu am testat solutia de la ADA insa am inteles ca ar fi una din cele mai bune. Dupla nu are nevoie de acest strat fertilizant intrucat "pietrisul" lor contine deja acei nutrienti si minerale necesare. Personal insa "urasc" culoarea Dupla si dezavantajul ca este foarte usor (daca aveti pesti marisori si "scurmatori" fiti siguri ca va vor scoate toate plantele din el).
O varianta mai ieftina (dar si mai putin eficienta) ar fi combinarea primului strat de pietris cu fertilizanti speciali (JBL si Sera ofera asa ceva), peste care puneti inca un strat de pietris (pentru a nu "scapa" fertilizantii in apa).

Atentie: stratul fertilizant nu are o durata infinita de viata. Cel mai bun strat in principiu va poate tine un an, doi (in functie si de cerintele plantelor). Dupa aceasta perioada, aveti doua posibilitati. Fie refaceti setup-ul (inlocuiti stratul fertilizant cu unul nou), fie folositi elemente de refertilizare. Pentru fiecare linie de fertilizare, producatorii ofera si acele produse sub forma de bile sau conuri ce contin nutrienti si minerale. Acestea se introduc in substrat (nu va afecteaza apa sau pestii) si in timp se dizolva in acesta, "revigorand"-ul si oferind plantelor elementele necesare.
Pietrisul pentru acvarii trebuie sa fie in primul rand inert chimic (sa nu afecteze calitatea apei cum ar fi pietrisul calcaros). Mai mult, acesta se recomanda sa fie de 1-2mm si sa fie "rotunjit" pentru a nu va rani pestii. Nu va recomand sub nicio forma pietris colorat artificial. Pe langa faptul ca arata urat si va poate afecta calitatea apei, dupa o anumita perioada isi va pierde si culoarea pentru care l-ati ales.

Nu combinati pietris de marimi diferite. In timp pietrisul cu bob mai mic se va scufunda, nemailasand substratul sa respire. In plus, pietrisul cu bob mai mare de 2-4mm vor permite mizeriei si mancarii sa se duca la fund, iar in timp va veti confrunta cu bacterii periculoase si prea multa mizerie.

Aici personal va recomand pietris de natura vulcanica. Acesta are marele avantaj ca datorita structurii poroase, va fi un suport excelent pentru bacterii. In acvariile cu acest tip de pietris puteti considera ca ati introdus un mare filtru biologic, lucru ce va va scuti de multe probleme. Volcanitul de la AquaMedic, Bonalit-ul de la Hobby din cate stiu sunt de natura vulcanica. Eu unul folosesc Bonalit-ul care are avantajul de a fi si foarte ieftin si arata si foarte natural.

Nu uitati ca la instalarea unui substrat nou sa introduceti si bacterii speciale pentru substrat. Acestea se vor activa la intrarea in contact cu apa si vor ajuta la transformarea substratului intr-un filtru biologic.

Cap.IV.4. Decorul


Trebuie sa incep prin a spune: "Renuntati la acvariile de tip 'fantezie' cu nisip colorat, cu globuri de cristal si castele, oameni de zapada si alte minunatii !". Daca tineti la pestii vostrii, va trebui sa le oferiti un mediu cat mai apropiat de biotopul natural. Niciodata pestii vostrii nu isi vor arata adevaratul comportament, coloritul complet, intr-un mediu in care nu se vor simti "ca acasa". Trebuie sa tineti cont ca unul dintre modurile prin care pestii "comunica" sunt culorile lor. Culorile tipatoare (gen pietris rosu, albastru) pentru unii pesti vor fi vazute ca "avertisment/primejdie". De aceea sa nu va mirati ca veti avea pesti stressati, tot timpul pusi pe "bataie". Deasemenea, anumitor pesti le place sa se "integreze" in decor si de aceea, multi pesti vor fi stresati pe un pietris alb, recomandandu-se un pietris mai inchis la culoare.

Chiar daca aveti elemente naturale, verificati-le bine inainte de a le monta in acvariu. In mod normal pestii vostrii vor fi atenti, insa daca aveti tetrazone nebunatice de exp. colturile foarte ascutite ale pietrelor ii pot rani. Acestea le puteti poliza usor si veti fi scutiti de inca o problema. De asemenea, daca aveti pesti curiosi, incercati sa eliminati orice "capcana" mortala din acvariu. Un mic exemplu: gaurile mici din nucile de cocos. Nu odata am fost nevoit sa eliberez pestii curiosi din gaurelele prin care au reusit sa treaca cu doar o parte a corpului, ramanand intepeniti acolo. Am acoperit acele gaurele si gata, problema rezolvata.

In mod clar, decorul de baza va fi format din substrat (capitolul IV.3), plante (artificiale sau naturale), pietre si lemne (mopani, buturugi). Aveti grija cum le asezati, mai ales daca aveti pesti teritoriali. E bine sa le formati zone unde sa se poata ascunde (cu ajutorul pietrelor, mopanilor sau buturugilor), zone unde sa manance (pentru a nu fi nevoiti sa imprastiati mancarea in tot acvariul), si zone mai libere pe unde sa poata "zburda". Nu radeti, pestii sunt inteligenti si se vor plictisi repede daca nu au cu ce sa interactioneze. Eu unul nu i-am inteles niciodata pe cei care au acvarii sterile (doar pesti si acvariul, fara substrat, plante sau nimic altceva). Inteleg ca posesorilor le plac la nebunie pestii respectivi si vor sa-i puna in valoare la maxim, insa ma indoiesc ca pestilor le place sa se traiasca intro cutie de sticla.
Un alt element foarte frumos este decorul de fundal artificial. Acesta il puteti monta doar inainte de a umple cu apa sau substrat intrucat necesita lipirea sa. 
Marea majoritate a acestor decoruri artificiale sunt 3D, adica sunt practic "desene" in relief, care dau senzatia unui perete de piatra, a unei buturugi sau a venelor unei plante imense. Fiind in relief, vor ocupa si ceva spatiu din acvariu, insa au avantajul ca vor oferi pestiucilor multe locuri unde sa depuna sau sa isi formeze teritoriul. Din pacate, decorurile acestea au dezavantajul ca sunt costisitoare, nu se pot monta oricand si mai mult, vin doar in anumite marimi. Puteti incerca sa confectionati un astfel de fundal, insa trebuie sa luati in calcul folosirea numai a materialelor care rezista mult timp in apa si care nu afecteaza chimic sub nicio forma.

Cu un astfel de fundal aveti si avantajul ca puteti ascunde toate furtunele, firele si accesoriile in spate fara a deranja in niciun fel. 
Eu nu am mers pentru asa ceva pentru ca acvariul meu este conceput in asa fel incat sa fie privit din toate partile.
Atentie: orice element de decor va recomand sa-l tineti pentru o perioada cat mai mare intr-un vas cu apa (cel putin 2 saptamani), inainte de a-l pune in acvariu. Anumiti mopani sau radacini chiar trebuiesc fierte inainte (pentru a scapa de tanin sau pentru a nu pluti). Sub nicio forma nu se vor prinde elementele de decor din apa cu suruburi sau alte metale ce pot oxida. 
Pentru aceste operatiuni se gasesc in comert produse specializate care nu afecteaza apa.
Inca un mic sfat. Mopanii de obicei nu plutesc si pot fi introdusi si dupa ce ati pus apa, insa in general buturugile (unele chiar si dupa ce sunt fierte) trebuiesc prinse bine in substrat. Daca sunt foarte mari, se recomanda lipirea lor de fundul acvariului. De aceea, e bine sa va achizitionati toate cele inainte de a porni acvariul, si de a monta absolut totul inainte de a pune apa si substratul. Dupa aceea, totul devine mult prea complicat.

Cap.IV.5. Pestii

E subiectul cel mai amplu si motivul pentru care ne-am apucat de acvaristica. Probabil ca daca voi incepe sa insir aici caracteristicile si cerintele fiecarui peste in parte, as putea scrie mii de pagini. Nu voi face asta insa si ma voi axa pe generalitati, sfaturi si recomandari. Inainte de a incepe repet inca odata: Inainte de a va achizitiona pestii dvs. cautati cat mai multe informatii ("goagal" is your friend). Nu va lasati prinsi in "plasa" comerciantilor care va spun "hoplo sunt niste sanitari care raman mici si fac curat" sau "merg si pana la 10 carasei intr-un acvariu de 50L". Scopul majoritatii acestor shop-uri este sa vanda cat mai mult, indiferent daca vor muri la voi sau nu.

Clasificare: Pentru inceput sa incercam sa vedem cei mai cunoscuti pesti din ce familii fac parte:
Anabantidae: Betta, Colisa, Leeri, Gourami, Macropodus...
Characidae: Cardinal, Neon, Tetra...
Cichlidae: Africani, Ciclasoma, Discus, Scalar...
Cyprianidae: Caras, Razbora, Sumatran, Tetrazona, SAE, Zebra...
Poeciliidae/Vivipari: Guppy, Platy, Molly, Xipho...
Welse: Ancistrus, Corydoras...
Altele: Balon, Killie, Rainbow...
Compatibilitate: Pasul urmator, si poate unul din cei mai importanti in realizarea unui acvariu este cel al stabilirii compatibilitatii intre pesti, si de ce nu, intre pesti si plantele dvs. si intre pesti si valorile apei. Pentru prima parte voi atasa mai jos o poza cu un tabel de compatibilitati intre pesti. Nu este o joaca, respectati-l ! Stiu ca multi veti spune "dar eu am betta impreuna cu tetrazone si se impaca de minune". Da, va inteleg, insa niciodata nu veti sti cand betta va ramane fara aripioare... nu veti intelege niciodata cat de greu este pentru un peste de "apa statuta" (betta fiind originar din ape putin adanci si maloase) care inoata foarte lent, sa faca fata nebuniei declansata de viteza tetrazonelor.

Nu combinati pesti foarte rapizi cu pesti foarte lenti. Discusi si tetrazone, scalari si zebre de exemplu. Chiar daca va place combinatia de o viziune asupra acvariului de gen "lent si totodata activ", pestii lenti vor deveni stressati si in timp se vor imbolnavi. Asta daca nu cumva scalari fiind, se vor supara si vor incepe sa smulga cateva aripioare enervante.
Cerinte si comportament: In al doilea rand, nu combinati pesti cu cerinte diferite. De exp. pesti carora le place apa acida cu pesti care vor o apa bazica. Sau pesti de apa rece cu pesti de apa calda. Cititi cu atentie cerintele lor si nu faceti greseala sa spuneti "lasa ca le gasesc ceva de mijloc". In felul acesta ii veti stressa si pe unii si pe ceilalti... neoferindu-le niciodata un mediu optim. Nu mergeti pe ideea "lasa ca iarna e rece, se simt bine caraseii... si vara e cald, se simt bine si ceilalti". Este o aberatie a naturii sa mergeti pe o astfel de solutie.

Asa cum am prezentat in Capitolul IV.1 (Acvariul) este foarte important sa nu suprapopulati acvariul. Aveti acolo un calcul prin care puteti afla cati pesti puteti introduce in acvariul dvs. In afara de acest calcul, tineti cont ca daca aveti perechi, va puteti trezi oricand cu pui. Si in cazul majoritatii, nu vorbim de 2-3 pui, ci de 20-30, iar de multe ori veti fi nevoiti sa-i lasati sa creasca in acvariul cumunitar (mutarea in alt acvariu rezultand in pierderi prea mari). Ori si acestia au nevoie de spatiu, de locuri unde sa se ascunda...
Un alt aspect foarte important este cel al caracteristicilor pestilor pe care doriti sa-i achizitionati. Nu va grabiti si mergeti sa cumparati pestele frumos vazut azi in petshop. Mergeti frumos acasa si vedeti care este comportamentul acestuia. Nu de alta, dar va puteti trezi cu un peste care chiar daca nu este rapitor, este foarte agresiv daca are inca un peste de acelasi sex (de exp. introducerea a doi rainbow sharks). Sau va puteti trezi ca pestele micut si frumos vazut la petshop si care va garanteaza ca ramane mic, sa aflati pe pielea voastra ca ajunge si la 50cm (este cazul pestelui cutit, sau black ghost knife fish). Acelasi lucru este valabil si pentru pleco, pe care multi vanzatori ii confunda cu ancistrusii. Daca un ancistrus ajunge la maxim 15cm, un pleco sare linistit de 50cm.

Tot la comportament trebuie sa tineti cont si ce fel de pesti sunt. Daca va luati numai pesti de noapte s-ar putea sa va treziti ca in timpul zilei aveti un acvariu gol. Bine, ii puteti pacali dandu-le mancare doar ziua... dar acest lucru i-ar putea stressa. Deasemenea, daca sunt pesti rapizi, pesti care traiesc in rauri rapide (de exp. puntiusii), va trebui sa le asigurati o circulare foarte buna a apei, ba chiar sa le introduceti pompe de recirculare. Veti ramane surprinsi sa-i vedeti ce fericiti innoata impotriva curentului. Si mai suprinsi veti fi sa-i vedeti cum dorm in jetul de apa...

Deasemenea, aveti grija la pestii "saritori" deoarece daca veti achizitiona astfel de pesti si aveti acvariu descoperit, mai devreme sau mai tarziu va veti trezi cu ei pe jos. Daca va plac astfel de pesti, neaparat mergeti pe acvariu cu capac.
Hranire: Daca veti merge pe combinatii de specii. De exp. pesti de fund (corydoras, botia, ancistrusi) cu pesti pt. partea medie si superioara (tetrazone, zebre) trebuie sa rezolvati si problema mancarii astfel incat sa ajunga si la cei de jos, si la cei de sus. Optim ar fi sa combinati pastile (care se duc la fund) cu fulgi (ce raman la suprafata). Iar atunci cand ii hraniti cu hrana congelata, sa incercati sa o dati in asa fel incat sa ajunga si la cei de jos.

Cel mai important aspect la partea de hranire este cel al cantitatii. Nu hraniti pestii in exces. Totodata, nu le dati "odata si bine". Este de preferat sa le dati de mai multe ori (3-4 ori pe zi) dar mai putin. Aveti mare grija, unii pesti neavand sub nicio forma "limitator de mancare". Unii vor manca in continuu pana vor muri. Mai multe informatii despre partea de hranire veti gasi in Capitolul IV.7.
Mucusul: Nu stiu daca ati avut ocazia sa atingeti un peste (stiu, si eu ii urasc pe cei care isi scot pestii din apa si ii tin in mana pentru a-i fotografia... eu am fost nevoit sa-i ating atunci cand a trebuit sa-i salvez din diverse situatii)... insa acestia sunt acoperiti de un mucus. Mucusul acesta este foarte important si este secretat de celule din piele. Celule care produc o glicoproteina care in amestec cu apa produc mucusul. Acesta ajuta la reglarea anumitor functii ale corpului, protejeaza impotriva parazitilor, are functia unui "bangaj" ce acopera ranile si zgarieturile. Mai mult, acest mucus ii apara pe unii pesti de "inamici", prin toxina care se gaseste in mucus.

Dupa cum probabil stiati, pestii respira atat prin branhii dar si prin piele, mucusul acesta permitand moleculelor de aer sa circule in ambele sensuri. Tot prin acest mucus se elibereaza si diversi hormoni care sunt folositi de catre pesti ca avertizare. Prin eliberarea acestuia toti ceilalti pesti vor "mirosi" frica. De aceea veti observa cum un singur peste speriat va agita toata populatia acvariului.

De ce am dorit sa prezint acest mucus in mod special ? Ei bine, acesti hormoni ai "fricii" raman in apa respectiva si este recomandat daca ati facut multe operatiuni care au speriat pestii, sau ati adus unii noi, ca in scurt timp sa faceti un mic schimb de apa... filtrele nefiind capabile sa actioneze asupra lor. Exista si in comert diverse produse care promit calmarea pestilor, insa nu va recomand, majoritatea acestor actionand cu ajutorul chimicalelor sau a elementelor active din anumite medicamente.

Tot cu ajutorul acestui mucus va puteti da seama daca un peste este bolnav, are rani, paraziti, etc. De aceea este recomandat sa tineti in carantina pestii noi sau bolnavi. Scurgerea de mucus datorata unei boli poate duce la imbolnavirea tuturor celorlalti pesti din bazin.
Culoare din natura: aici vreau sa scot la lumina mai multe elemente. In primul rand un lucru pe care l-am observat la multi acvaristi ca nu-l iau in calcul. Culorile pestelui vostru va pot spune enorm de multe despre starea acestuia. Orice peste va avea diferite culori sau nuante in functie de starea sa (atentie, difera de la specie la specie, nu este "un set de culori" pentru toti):
daca este stressat poate deveni aproape transparent
daca este bolnav poate sa se innegreasca
daca doreste sa se reproduca isi va intensifica culorile
daca se simte amenintat sau vrea sa devina alfa/liderul grupului isi va duce anumite culori la extreme
Va dau cateva mici exemple ca sa intelegeti mai bine cum este cu aceste stari. De exp. cand cumparati pestii, veti observa ca datorita stressului aproape ca nu-i mai puteti deosebi, datorita transparentei. Sau in cazul unui puntius mascul rosu deschis cu usoare tente de negru care devine complet negru cu rosu atunci cand ii face curte unei femele. Sau in cazul ramirezilor, care incep sa isi aprinda luminitele (sclipesc pur si simplu) atunci cand te vad si vor de mancare...
Este foarte important sa va observati pestiucii daca tineti la ei. Va veti minuna de culorile pe care vi le pot arata atunci cand mediul oferit este pe placul lor. Dar totodata trebuie sa va ganditi ca aceste culori sunt singurul lor mod de comunicare cu voi, acvaristii. De aceea de exp. la acvariile cu discusi (numiti de multi ca fiind regii acvariilor de apa dulce) se achizitioneaza si ramirezi. Acestia fiind mai sensibili, sunt practic "folositi" ca un semnal de alarma asupra calitatii apei.
Daca isi pierd coloritul, se innegresc, e clar ca e ceva in neregula.

Mai trebuie sa subliniez aici ca pentru a pune in valoare culorile pestilor, este bine sa mergeti pe o lumina de calitate. Un tub de tip daylight nu e suficient pentru a scoate in evidenta culorile lor iar un tub dedicat plantelor va fi aproape "orb" pentru pesti. De aceea va recomand macar un tub de tip "colour". Mai multe detalii in Capitolul VI.3 (Lumina).

Cap.IV.6. Plantele


Trecand peste partea de "plastice" care nu au ce cauta in acvarii, trebuie sa intelegem ca prezenta plantelor in acvarii este vitala si in mare parte ajuta la crearea unui echilibru ecologic in micile noastre "colturi de natura". Principalele avantaje ale plantelor in acvariu sunt: oxigenarea si eliminarea nitratilor care in cantitati mari va vor afecta pestii. Daca pentru oxigenare putem apela la filtre si aeratoare, pentru eliminarea cantitatilor mari de nitrati (produsi ca urmare a ciclului azotului - Capitolul IV.2) singura alternativa este schimbarea frecventa de apa. Insa ce faceti atunci cand filtrul inceteaza sa functioneze, sau atunci cand cantitatea de nitrati creste peste masura si nu schimbati apa la timp ? Ei bine, eliminati aceste probleme din start, si mergeti pe mana naturii. Plantele voastre vor echilibra acvariul si vor produce oxigenul necesar, ajungand chiar sa eliminati complet sursele de aerare.

Pe langa aceste functii, prezenta plantelor pentru pesti prezinta si alte avantaje. Acestea ofera teritorii unde pestii se pot ascunde, unde se pot odihni, unde pot depune in siguranta, unde se pot feri de lumina neoanelor. Mai mult, in cazul in care veti avea alevini (pui), singura sansa de a se hrani intr-un acvariu comunitar este aceea de a manca microorganismele care se dezvolta pe plante (infuzori). Totodata, datorita faptului ca sunt in continua crestere, plantele ofera acvariului vostru o dinamica si un design pe care nu-l puteti inlocui cu nimic artificial. Nimeni nu poate invinge natura in frumusete !

Inainte de a trece la o mica o prezentare succinta a tipurilor de plante si a necesitatilor acestora, trebuie sa tineti cont acestea nu merg combinate oricum, avand ca si pestii necesitati diferite (de lumina, adancime, pH, temperatura)... si nu in ultimul rand ca anumite plante nu au ce cauta cu anumiti pesti. In special cu caraseii, care sunt arhicunoscuti ca fiind atat de mancai, incat sunt foarte putine plantele care vor rezista nemancate.
Va recomand totodata sa cititi articolul despre Fertilizare (Capitolul V.5), Sistemul CO2 (Capitolul VI.10), Lumina (Capitolul IV.3), Apa (Capitolul IV.2) si Substrat (Capitolul IV.3), pentru ca reusita in a avea plante sanatoase tine de toate acestea. Intr-adevar, puteti merge pe plante cu necesitati mai mici de lumina, mai putin pretentioase la pH si temperatura, insa aceste plante de obicei sunt comune, au crestere foarte lenta, nu oxigeneaza prea mult si nu va vor scapa de excesele de nitrati.

In general putem imparti plantele de acvariu in urmatoarele categorii, in functie de constitutia lor:
Muschii, ce se fixeaza pe pietre sau lemn, foarte "cautati" de pestii care vor sa depuna icre
Plantele fara radacini in substrat, care se dezvolta pe pietre sau lemn, cu o crestere lenta
Plantele cu radacini sau bulbi, care de obicei cresc foarte mult si au crestere mai rapida. Acestea de obicei au frunzele mari
Plantele cu tulpina care pot creste chiar si in afara apei. Acestea au frunze fine de obicei
Plantele flotante, care au partea inferioara in apa in timp ce frunzele se dezvolta la suprafata. Acestea sunt de asemenea foarte "cautate" de catre alevini ca adaposturi
Iar in principal, le putem imparti in functie de marimea lor si locul pe care-l vor ocupa in acvariu:
Plante pe decor. Din categoria aceasta facand parte muschii si plantele fara radacini in substrat
Plante gazon
Plante de fata, care de obicei au maxim 5-10cm
Plante de mijloc, care de obicei au intre 10-20cm
Plante de fundal, care sar si de 50cm
Atentie mare la achizitionarea plantelor din comert. Acestea in mare parte sunt crescute emers si veti intampina mari probleme in a le mentine in viata in acvariile voastre, asta pentru ca in primul rand la trecerea submersa, plantele respective vor renunta la aproape toate frunzele crescute emers. Va recomand sa achizitionati plante crescute in acvarii, sa luati de la prieteni care le au in acvarii.

La achizitionarea unei plante, spalati-o foarte bine cu apa de la robinet. Atentie insa sa nu-i provocati soc termic (apa la temperatura camerei). Multi veti intreba de ce apa de la robinet, care contine clor. Ei bine, 90% din boli, microorganisme, bacterii, melci, spori si alte nebunii, le veti lua prin noile plante. Si clorul respectiv va omora din ele, daca nu chiar in totalitate. Eu am ignorat acest lucru la o singura planta venita din Germania pe care nu am spalat-o suficient, si in nici 2 saptamani aveam sute de purici de apa care s-au si pus pe mancat plantele. De melci nu mai zic, ca am luat toate natiile.

Si pentru ca tot am vorbit de melci, pentru a veni in ajutorul plantelor, pe langa substratul recomandat, nu va strica sa luati si cativa melci de substrat (Melanoides Tuberculata). Acestia va vor afana substratul, manca radacinile putrezite. Grija mare insa cu pomaceea sau alti melci, pentru ca acestia se "dedulcesc" cu plante.
Cele mai cunoscute plante pe la noi si mai usor de gasit sunt Elodeea Densa (produce mult oxigen), Valisneria (cu nu mai putin de 3 variante: asiatica, gigantea si spiralis), Cabomba, Cryptocorinele, Echinodorusii, Anubiasii, Bacopa, Java Moss (muschi), Lotusii, HC (Hemianthus Callitrichoides sau Cuba, planta covor).

Cea mai mare problema din acvariile plantate si cea mai complexa, este clar cea legata de alge. De aceea, pentru acestea vom avea un capitol dedicat (Capitolul VII.2. Algele si modalitati de combatere).

Avand in vedere ca mare parte din recomandari pentru plantutele voastre sunt in capitolele precum cel de fertilizare, nu imi ramane decat sa va dau un sfat. Pentru acvariile noi, cumparati initial plante cu crestere rapida si foarte rapida (cum ar fi Cabomba, Elodeea). Chiar daca veti renunta la ele in timp, acestea au avantajul de a "manca" nitratii care sunt in cantitate prea mare dupa ciclare.

Cap.IV.7. Hrana


Din punct de vedere al comportamentului alimentar, se disting trei grupe principale de pesti:
pestii carnivori, care se hranesc cu viermi, crustacee, insecte sau alti pesti mai mici.
pestii erbivori, a caror alimentatie este compusa in principal din vegetale (plante, alge) pe care le mesteca sau le rod.
pestii omnivori, care au un regim foarte variat deoarece consuma atat prazi animale cat si vegetale.

Aceste trei regimuri alimentare se regasesc, in limitele definitiei, si la pestii de acvariu, cu cateva exceptii. Nu trebuie uitate vitaminele si sarurile minerale pe care o alimetatie variata si echilibrata (mai ales prin aportul de alimente proaspete sau de prazi vii) va trebui in mod obligatoriu sa le furnizeze. O hrana diversificata favorizeaza cresterea, dezvoltarea, reproducerea precum si rezistenta la boli specifice, constituind cel mai indicat mijloc de prevenire a acestora. In concluzie, hrana cat mai diversificata asigura o dezvoltare armonioasa a pestilor si o buna functionare a organismului lor

Regimul alimentar nu este usor de definit. In mediu natural, pestii mananca ceea ce gasesc. Astfel erbivorii consuma uneori prazi animale mici pe care le gasesc printre vegetalele pe care le consuma. Pestii carnivori au nevoie in principal de proteine si lipide; cei erbivori mai ales de glucide, iar cei omnivori de un amestec de proteine, glucide si lipide.

Daca va doriti pesti sanatosi, activi, colorati, atunci trebuie sa tineti cont de hrana necesara pestiucilor vostri. Desi multi isi cresc acasa viermi si musculite, personal cred ca pentru pestii tropicali acele vremuri s-au dus de mult. Si odata cu ele, si riscurile de a va imbolnavi pestii sau de a aduce microbi in acvariul vostru.

Sa incepem cu principiul de baza: Nu suprahraniti niciodata ! Nici macar atunci cand plecati de acasa. Ba din contra, mai bine ii lasati infometati (majoritatea pestilor maturi rezistand aproximativ 7 zile fara mancare) decat sa produceti un dezechilibru major chiar cand plecati. Toata mancarea ramasa se va transforma in amoniac, nitrati, nitrati care nu fac decat rau. Optim este sa va cumparati un hranitor automat (Capitolul VI.12) care se poate regla sa dea de mancare la anumite ore. Veti ramane surprinsi sa vedeti cat de repede se adapteaza acestui tip de hranire pestii, de multe ori acestia venind in locul de hranire chiari cu putin timp inainte de ora setata.

Si pentru ca am mentionat de locul de hranire, va recomand acele cercuri sau zone de hranire (care sunt foarte ieftine) pentru hrana in special sub forma de fulgi. Pentru mancare vie si congelata va recomand acele conuri de plastic cu gaurele. Rolul acestora este de a va invata pestii sa manance dintr-o anumita zona si de a nu mai imprastia mancarea in tot acvariul. In plus, va scapa si de problema avuta cu pestii mai calici, care daca au ocazia vor manca si un cub da mancare congelata odata, lasandu-i pe ceilalti cu "buza umflata".

Tipuri de hrana: Putem imparti tipurile de hrana intai dupa modul de prezentare a acesteia astfel:
Fulgi - mare parte din mancarea disponibila in comert se prezinta sub forma de fulgi de diverse marimi si compozitii
Granule - este practic aceeasi compozitie ca la fulgi, dar sub forma de granule, in special pentru pesti mai mari sau foarte mici (alevini)
Tablete - sau pastile, acestea sunt in general pentru pestii de fund
Sticks - hrana pentru pesti mari, cum ar fi ciclidele, sub forma de mici baghete
Speciala - hrana pentru alevini, hrana de durata mare (pentru weekenduri), hrana vie in vid
Congelata - hrana vie congelata (tubifex, chironomide, artemia)
Vie - hrana vie (tubifex, chironomide, artemia)

Hrana vie: desi multora li se pare "scarboasa" este de neinlocuit de nici-un alt tip de hrana. In cazul in care nu rezistati sa vedeti viermi sau musculite vii, va recomand sa mergeti pe mancarea congelata. Aveti si avantajul ca tine foarte mult, este usor de administrat (vine sub forma de cuburi). In mare, hrana vie se imparte in urmatoarele:
Tubi (tubifex/viermi): Avantajul acestora este ca au cea mai mare valoare nutritiva, intrecuta doar de rimele de pamint si costa putin. Dezavantajul insa ii face sa nu merite, in principal datorita mediului in care traiesc, aducand boli fatale in acvariul vostru. Nu ii recomand !
Chironomidele (libelule): Ca avantaj ar fi pretul mic, insa au valoare nutritiva destul de scazuta, nefiind practic decat niste "pungi" cu sange. Sunt recomandate insa pentru ca nu sunt purtatoare de boli si sunt usor de administrat in special ca hrana congelata.
Artemia: Ca avantaje se poate vorbi aici de o valoarea nutritiva buna, fara boli transmisibile. Ca dezavantaje, trebuie tinut cont ca este totusi un crustaceu de apa sarata, si nu trebuie sa va hraniti pestii tropicali numai cu astfel de hrana.

Practic ca hrana vie personal va recomand sa mergeti pe Chironomide si Artemia, in alternanta, bineinteles in varianta congelata. Produsele de la Ocean Nutrition mi s-au parut exceptionale si la un pret ok.

Optim ar fi sa combinati diverse tipuri de mancare, mai ales daca aveti hranitor. In special avand in vedere ca exista pastile sau fulgi cu mai multa spirulina (foarte cautata de acvaristi), exista fulgi cu un aport bogat in minerale si vitamine (pentru culori si sanatate). La aceasta mancare mai combinati (sau alternati) cu hrana vie congelata... si garantat veti avea niste pestiuci sanatosi si energici.

Alimentele artificiale
E vorba de alimente uscate comercializate in magazine specializate in acvariofilie. In ultimii douazeci de ani, acestea s-au diversificat in mod considerabil. Azi, gama e diversa si adaptata nevoilor diferitelor grupuri de pesti: alevini si adulti, pesti de apa dulce si pesti de apa de mare, etc. Aceste alimente se caracterizeaza printr-un procent ridicat de proteine (40 pana la 50% in general) si se prezinta sub diferite forme: alimente deshidratate (cazul cel mai intalnit), granule sau comprimate.
Alimentele deshidratate plutesc un timp, apoi se scufunda, ceea ce faciliteaza prinderea lor de catre pestii de suprafata sau de adancime medie. Granulele se scufunda repedefiind destinate mai alea pestilor de adancime medie si fund. Exista diferite marimi de alimente adaptate marimii gurii pestilor. Alimentele artificiale sunt fragile, ele se degradeaza daca sunt conservate in spatii necorespunzatoare. Ele trebuie stocate la loc uscat si intunecos, compozitia lor este granulata pe o perioada limitata, e deci preferabil sa cumparam o cutie de marime medie daca avem un acvariu si putini pesti.
>Unii acvariofili dau pestilor alimente pentru pastravi pe care le procura din asezaminte piscicole. Aceste alimente, foarte bogate in lipide, favorizeaza o crestere rapida a pastravilor destinati consumului, care insa nu este scopul esential al acvariofiliei. Cu toate ca aceste alimente contin pigmenti destinati colorarii pielii salmonidelor, acvariofilii care le utilizeaza afirma ca nu au observat modificarea culorii externe a pestilor. Oricum, acest tip de hrana este economic pe scara mare sau pentru bazinele de gradina.<

Se intampla ca pestii marini sa refuze alimentele artificiale fie in permanenta, fie o anumita perioada dupa introducerea lor in acvariu. O solutie abila este aceea de a incorpora progresiv in hrana pestilor din acvariu atat alimente artificiale cat si alimente naturale, acestea din urma reducandu-se apoi.

Alimente liofilizate
Alimentele liofilizate sunt constituite din mici animale, creveti, viermi, plancton, carora li s-a redus mai mult continutul de apa pentru a le favoriza conservarea. Acest tratament le creste insa pretul. La greutate egala, ele sunt cel putin la fel de hranitoare ca fulgii si sunt apreciate de pesti. Ele trebuie sa fie conservate la adapost de umiditate.

Alimente congelate
Se utilizeaza creveti, pesti, viermi, plancton sub forma de produse congelate dupa ce au fost alese si curatate. Valoarea lor alimentara este foarte ridicata, deoarece congelarea nu le modifica compozitia. Ele se conserva in congelator si nu trebuie sa fie recongelate dupa decongelare, pentru a limita riscul contaminarii microbiene. Pretul este mai ridicat decat cel al alimentelor liofilizate.

Alimente de casa
In aceasta ultima categorie intra alimente care pot fi distribuite proaspete sau dupa congelare si decongelare. Trebuie evitate carnurile rosi, prea grase. Inima de vita, bogata in sange dar si lipide, nu va putea fi utilizata decat pentru pestii mari. Sunt preferate carnurile albe: pui, curca, sunca. Printre produsele marine, putem utiliza peste alb - procedand cu precautie, deoarece el are tendinta de a se dispersa in apa -, scoici, moluste, creveti, pe care ii putem cumpara sub forma de conserve. Alimentele vegetale sunt uneori necesare pentru pestii cu tendinta erbivora: deoarece acestea sunt foarte bogate in vitamine si saruri minerale. Se va utiliza salata sau pireu de spanac, adica trecut cateva minute prin apa fiarta.

Vitaminele
Ca si pentru fiintele umane, vitaminele sunt importante in alimentatia pestilor. Ele joaca un rol in formarea scheletului, favorizeaza cresterea si intaresc rezistenta la boli. Un peste suferind de o carenta de vitamine slabeste, fara ca acest lucru sa fie vizibil la o prima abordare. Vitaminele se conserva greu, ele se degradeaza sub actiunea caldurii, a oxigenului si a luminii. De aceea, principalul aport va fi sub forma de alimente proaspete, prazi vii sau alimente congelate.

Viermii de balegar
De fapt, nu sunt niste viermi, ci niste larve acvatice ale unor diferite specii de tantari care nu pisca. Sunt cunoscuti ca momeala la pescuit. Contrar numelui pe care il poarta, ei nu traiesc in balegar, ci in apa zonelor bogate in materii organice. Nu e nevoie sa-i cauti, deoarece ei se gasesc in comertul acvariofil. Se conserva in hartie de ziar umezita, cateva zile, in frigider. Sunt alimente bune, bogate in proteine, mult apreciate si cautate de catre toti pestii de acvariu.

Viermii tubifex
Sunt viermi recoltati din malul bogat in materii organice. Unii considera ca acestia pot constitui un risc pentru acvariu, putand duce cu ei bacterii indezirabile. Acest risc ramane totusi foarte limitat, nesemnalandu-se incidente grave. Viermii care se gasesc in comert se conserva in ape de la robinet cateva zile in frigider, dar e foarte important sa schimbam apa in fiecare zi pentru a evita degradarea lor. Sunt foarte apreciati de majoritatea pestilor de acvariu.

Crevetii
In apele dulci si bine oxigenate, se gasesc mici creveti de 1 pana la 2 cm care inoata in lateral: creveti de apa dulce.
Rareori sunt comercializati in stare vie, dar exista sub forma liofilizata. Ii puteti recolta si dumneavoastra pentru a-i da pestilor care ii apreciaza foarte mult. Micii creveti marini de pe tarmurile noastre sunt foarte apreciati, mai ales de pestii marini. Ei sunt vanduti cateodata in magazinele de articole de pescuit, de pe litoral. Cei ce locuiesc in acele zone, ii pot recolta si conserva intr-un acvariu cu apa de mare oxigenata. Aceste doua tipuri d ecreveti pot fi congelate dupa fierbere si clatite cu apa de robinet; dupa aceea, daca este cazul, cele doua tipuri d ecreveti se pot si mixa obtinand un aliment de casa.

Pestii mici
Pentru a hrani pestii marini care refuza alimentele artificiale sau pestii mari de apa dulce, putem utiliza fie pesti mici, fie alevini. In acest scop, unii acvariofili cu mai multa experienta cresc specii prolifice, a caror reproducere se face usor in acvariu (Poeciliidele de exemplu...)

Alimente planctonice
Planctonurile de apa dulce sau marine contin numeroase organisme putin vizibile cu ochiul liber (de la 0,1 la 1 cm), dar interesante pentru alimentatia pestilor nostri, mai ales alevinii. In mediu natural exista in mari cantitati, dar apare riscul introducerii in acvariu a unor organisme microscopice susceptibile de a provoca boli. Unele planctonuri sunt vandute congelate in comert.

Cresterea crustaceelor Artemia
Ouale uscate (numite chiste) sunt disponibile in magazinele de acvariofilie. Ele se conserva la adapost de lumina si umiditate. Pentru ca ele sa se deschida, se prepara o apa sarata cu urmatoarele caracteristici: temperatura 25° C; salinitatea 3,5%, adica o densitate de 1023. Apa sarata poate fi naturala, reconstituita cu saruri speciale pentru acvariofilie, dar si cu simpla sare alba de bucatarie (ceea ce e mai simplu pentru cei care nu practica avariofilia marina). Apa poate fi mai rece si mai putin sarata (pana la 20° C si 2%, adica o densitate de 1014), procentul de deschidere al oualor este atunci mai slab (50 pana la 60%, fata de 80 pana la 90%). Putem utiliza orice recipient din sticla sau din plastic cu un volum mai mic; exista totusi materiale specializate in comert. Ouale sunt puse intr-o apa linistita un sfert de ora, timp in care se rehidrateaza. Stiind ca 250.000 de oua cantaresc cca. 1g, o cantitate mica (varful unui cutit) e suficienta pentru a produce artemii pentru un rand de alevini. Apa se agita prin crearea unor bule de aer, care repatriaza ouale.

O presiune prea mare proiecteaza o parte din oua pe peretii recipientului, producand nedeschiderea acestora. Deschiderea se produce de la 24 pana la 36 de ore la 25° C, si pana la 48 de ore la 20° C. Atunci se opreste agitarea apei: cochiliile goale plutesc la suprafata apei, ouale nedeschise cad pe fund, nauplii de artemia raman la mijlocul apei. Atunci e usor sa le transvazam (cu un tub de aeraj, de exemplu) si sa le trecem printr-un mic filtru (vandut in comert), sau eventual printr-o bucata de perdea veche (unii acvariofili folosesc chiar si ciorapi pentru femei!). Pentru a facilita operatia, putem concentra nauplii cu o lampa de buzunar, caci lumina ii atrage. Nauplii pot fi atunci distribuiti alevinilor. Supravietuirea lor in apa nesarata nu depaseste cateva minute. Ei nu se hranesc in prima zi dupa deschiderea oualor. Daca vrem sa continuam cresterea pentru a obtine larve mai avansate si de marime mai mare, exista alimente specifice in comert. Astfel e posibila cresterea artemiilor pana la varsta adulta.

Infuzorii
Sunt animale unicelulare microscopice. In acvariu ele exista intr-o cantitate mica. Riccia, planta de suprafata, le permite sa se dezvolte, caci ei gasesc hrana (materie organica) pe frunzele ei. Se mai pot obtine infuzori lasand cateva zile, intr-un recipient continand apa de acvariu, o frunza de salata sau orez paddy (orez nedecorticat disponibil in magazinele de specialitate din orasele mai importante). Infuzorii reprezinta hrana perfecta a puietului.

Un aliment miracol pentru alevini
Este vorba de galbenusul de ou, fiert tare si pus intr-un pahar cu apa. Se formeaza niste microparticule care se trec printr-o sita pentru a retine particulele mai mari. Aceasta supa se da alevinilor avand grija sa limitam poluarea acvariului. Galbenusul de ou, bogat in proteine si lipide, poate completa sau inlocui alte alimente. Acest aliment este deosebit de hranitor si este indicat pentru toti acvariofilii.

Ce facem daca un peste nu mananca?!
Uneori se intampla ca un peste sa refuze hrana sau sa nu poata manca. Trebuie sa cautam si sa supriman cauza. Un peste nou introdus in acvariu se hraneste rareori in prima zi: e normal deoarece se simte pierdut in noua sa ambianta. Micile specii sii pestii mai putin activi sunt adeseori dominati de cei mari si mai rapizi in timpul distribuirii alimentelor. In toate aceste cazuri, trebuie sa incercam sa-i hranim separat, de preferinta cu prazi vii mobile, dupa ce le-am distras atentia celorlalti pesti cu alte alimente.

Un peste poate sa refuze hrana daca este bolnav, ceea ce se observa in comportamentul sau: in acest caz trebuie sa izolam pestele intr-un alt acvariu, sa-l ingrijim si sa-i furnizam o hrana bogata, prazi vii sau alimente proaspete.

Intai si intai trebuie sa aflati care este mancarea recomandata pentru pestii vostrii. Nu incercati sa chinuiti neonii de exp. cu tablete, sau ancistrusii cu fulgi. Daca aveti pesti multi, incercati sa hraniti in diferite zone, astfel incat sa apuce toti pestii sa manance.
Foarte important este sa nu le oferiti acelasi tip de hrana zilnic. Incercati sa le combinati hrana, astfel incat sa primeasca aportul necesar de proteine, vitamine, fibre, spirulina, hrana vie, etc. Observati care este hrana pe care pestii vostrii nu o mananca si renuntati la ea. Nu mergeti pe ideea "Lasa ca decat sa moara de foame, o vor manca si pe asta intr-un final" !

Totodata va recomand sa mergeti pe mancare de calitate, de la firme cunoscute in domeniu. De obicei preturile difera foarte putin si nu merita sa riscati. Voi zice un NU hotarat mancarii preparate "in piata". Repet, timpurile acelea au apus de mult, chiar daca vor sari multi sa spuna "dar este ceva natural". O fi natural, dar sa nu uitam ca si in natura mor multi pesti datorita infectiilor, virusilor sau bolilor datorita mancarii. Ori noi in acvariu nu ne permitem astfel de experimente.

Inca un mic sfat. Stiu ca multi isi cumpara cutii imense de mancare (de 1Kg de exp.) pe sistemul "Ies mai ieftin si imi ajunge pentru urmatorii 3 ani"... eu insa nu pot recomanda acest lucru. Luati mancare cat sa va ajunga 3, maxim 6 luni. De obicei la deschiderea recipientului de mancare, aceasta incepe sa se degradeze. Oricat de bine ar fi conservata, este totusi mancare cu continut de alge, creveti, etc... ce isi vor pierde din valorea nutritiva in timp.

Cap.V.1. Construirea unui acvariu


Acest capitol este dedicat celor care nu doresc sa achizitioneze acvariu "de firma" si vor sa realizeze ceva custom (cu marimi care nu sunt disponibile de la producatorii renumiti in domeniu). Va rog sa incepeti prin a citi Capitolul IV.1. Acvariul si sa va decideti daca mergeti pe un acvariu open-top sau cu capac, sa va decideti unde il asezati inainte de a incepe calculele.

Odata ce v-ati decis la dimensiunile acestuia, verificati daca pentru acvariul de marimea dorita veti putea gasi capac cu lampi sau lampi suspendate. Daca nu, recalculati lungimea/latimea sa.

Pasul urmator este suportul. Nu subestimati greutatea unui acvariu. Luati in calcul greutatea sticlei, greutatea apei, a substratului/pietrelor, a buturugilor/mopanilor, a echipamentelor, si nu in ultimul rand, adaugati greutatea dvs. in cazul in care acvariul va fi pus undeva la inaltime. Oricat ati dori, la un moment dat va veti "sprijini" pe acesta pentru a putea lucra in el.

Sa luam aici un "mic" exemplu, un acvariu de 500L. Initial ati fi tentati sa spuneti ca greutatea acestuia se va apropia de 500Kg. Insa, la cei 500L de apa daca doar adaugati 150Kg pt. sticla, 50Kg pt. echipamente si deja ati sarit usor la 700Kg. Am putea spune, ca regula generala pentru calculul suportului, este ca acesta sa tina cel putin un factor de 1.5x din capacitatea acvariului. Cu un factor de 2x deja puteti "dansa" linistiti pe suport.

In functie de greutatea acvariului veti fi nevoiti sa dublati PAL-ul suportului, sa puneti PAL si pe partea din spate (unde de obicei se foloseste un simplu placaj de decor), si nu in ultima instanta sa intariti fie cu L-uri metalice, fie sa-i faceti cadru metalic complet.

Dupa realizarea suportului, verificati cu un poloboc ca acesta sa fie perfect aliniat, fara inclinari de nici-un fel. Deasupra suportului (sub acvariu) veti pune un strat din poliester sau material "antiderapant". Pe langa faptul ca va tine acvariul sa nu "alunece" acesta va si prelua din soc si din denivelari.

Si trecem la partea unde ne apucam sa calculam ce fel de sticla ne trebuie pentru acvariul nou, ce grosime, daca ne trebuiesc intaritoare, fund dublu, etc. Incepem prin a ignora complet geamurile de 1, 2, 3 mm... acestea fiind prea nesigure chiar si pentru acvarii mici. Prin urmare avem:
geam de 4mm pentru acvarii pana in 50L
geam de 6mm pentru acvarii pana in 100L
geam de 8mm pentru acvarii pana in 200L
geam de 10mm pentru acvarii pana in 500L
geam de 12mm pentru acvarii pana in 700L
geam de 15mm pentru acvarii pana in 1500L
geam de 19mm pentru acvarii pana in 2000L
Pentru acvarii de peste 200L deja se recomanda intaritoare. Acestea de obicei se realizeaza cu ajutorul unor "fasii" de sticla ce vor fi lipite intre ele pe lungimea si latimea acvariului. Daca mergeti pe un geam mai "subtire" decat cel recomandat, veti fi nevoiti sa puneti intaritoare in H, pentru a se elimina efectul de "burta" al sticlei.

Un al lucru demn de luat in calcul, in special pentru acvarii peste 200-300L, este prezenta unui fund dublu. Practic prin dublarea sticlei de pe fundul acvariului suprafata de imbinare cu geamurile laterale va fi mai mare. Va recomand ca daca mergeti pe un acvariu cu sticla de 12mm, sa alegeti mai repede un fund dublu de 10mm decat fund normal de 12 sau chiar de 15.

Tot aici, luati in considerare ca si greutatea acvariului va creste odata cu grosimea geamului. Avem pentru geamul de tip "float" (cel mai folosit la noi pentru acvarii) urmatoarele greutati:
geam float de grosime 4mm - 10 kg/m2
geam float de grosime 6mm - 15 kg/m2
geam float de grosime 8mm - 20 kg/m2
geam float de grosime 10mm - 25 kg/m2
geam float de grosime 12mm - 30 kg/m2
geam float de grosime 15mm - 37.5 kg/m2
geam float de grosime 19mm - 47.5 kg/m2

Dupa ce ati ales dimensiunile si grosimea, trecem la cel mai important lucru care va tine "legat" acvariul nostru, si anume siliconul. Puteti merge pe un silicon negru, alb, transparent (cum va place, eu prefer negrul) insa orice ati alege, nu faceti rabat aici. Nu incercati diverse solutii "miraculoase" de la supermarket ! Va recomand cu incredere siliconul Dow Corning 881.

Daca ati luat suportul, ati luat sticla si siliconul... acum ramane constructia. Aici va recomand, daca nu aveti experienta in realizarea unui acvariu, sa apelati la cineva care a mai facut asa ceva. Nu este cine stie ce tehnologie, insa daca nu veti aplica suficient si in mod egal silicon intre geamuri, va veti trezi ca aveti "goluri de aer", care nu vor putea fi eliminate ulterior.

Nu uitati, realizarea unui acvariu este un lucru de durata. Siliconul "lucreaza" de obicei pentru o perioada de 2-3 saptamani. Nu se pune apa imediat !
Acestea fiind spuse, mai ramane doar sa va urez succes in realizarea acestuia.

Cap.V.2. Ciclarea acvariului


In acvariu pesti elimina amoniac (NH4), in urma procesului de excretie, substanta ce este otravitoare chiar si in cantitati mici. O alta sursa de amoniac poate fi mancare in putrefactie (neconsumata de pesti si cazuta pe fundul acvariului) sau pestii morti si ne scosi din acvariu. Odata aparut in bazin el se acumuleaza si poate duce la moartea pestilor prin otravire, insa ca si in apele naturale apar bacteriile nitrosomonas care spre fericirea noastra incep sa consume amoniacul. In urma procesului de descompunere al amoniacului rezulta nitriti(NO2), substante care sunt mai putin toxice decat amoniacul, dar in cantitati mari si aceasta subtanta poate genera moartea. Aceste bacterii se lipesc de orice suprafata din bazin, de la pietris pana la buretii din filtre si peretii de sticla ai bazinului. Odata cu aparitia bacteriilor nitrosomonas concentratia de ammoniac din apa incepe sa scada, iar cantitatea de nitrite creste simtitor timp de circa 2 sapatamani (nu trebuie sa depaseasca 0,3mg/l), moment in care isi fac aparitia primele nitrobacteria, ele fiind resposabile de transformarea nitrilor in nitrati (NO3). Aceste din urma bacterii se altura “consoartelor” lor nitrosomonas ele coexistand pe aceleasi suprafete. Dupa aparitia nitrobacteriilor va incepe sa scada concentratia de nitriti din apa si va creste concentratia de nitrati, substanta ce are rol fertilizator (ajuta cresterea si hranirea plantelor). Pesti tolereaza destul de bine nivelurile ridicate de nitrati din apa, insa in astfel de situatii viata lor se scurteaza considerabil, iar in ceea ce priveste pesti nou introdusi in acvariu se vor inbolnavi sau chair vor muri foarte repere, de aceea este recomandat ca o data pe saptamana sa faceti un schimb partial de apa (sifonati si substratul), maxim 30% din volumul acvariului. Un nivel al nitratilor situat sub 50 mg/l nu prezinta pericol pentru pesti si nici pentru plante, caci desi plantele folosesc nitrati ca hrana daca concentratia este foarte mare ele incep sa depoziteze in frunzele lor nitrati si sfarsesc sa moara prin otravire cu acestia.

Atat bacteriile nitrosomonas cat si nitrobacteriile au nevoie de oxigen si de micro elemente pentru a trai si a se inmulti, de aceea trebuie avut grija sa nu exista deficit de oxigen in bazin si nu se recomanda folosirea apei distilata, purificata sau trecuta prin procesul de ozmoza inversa (proces ce saraceste apa in minerale si microelemente). Bacteriile sunt gram pozitiv fapt pentru care daca tratati acvariul cu antibiotice precum ampicilina, eritromicina sau pelicilina veti pierde o mare parte sau chiar intreaga colonie de bacterii, cu alte cuvinte pe cat posibil folositi antibiotice gram negativ sau cel mai bine folositi doar medicamente speciale pentru acvaristica. In cazul in care nu puteti evita tratamentul cu astfel de substante monitorizati permanent nivelul de amoniac, nitrati si nitriti din apa, iar in cazul in care acestea cresc peste masura interveniti (schimb de apa partial).

Probabil ca va intrebati care este acel prag maxim pe care nu al trebui sa il depaseasca pentru a nu periclita viata pestisorilor. Din pacate nu se poate spune cu exactitate care este limita superioara. Conteaza foarte mult ce le fel de pesti aveti in acvariu, ce temperatura este in apa, ce varsta au pesti, cantitate de oxygen din apa, etc. Dupa cum spuneam ceva mai sus bureti si restul mediilor filtrante sunt un excelent suport pentru bacterii, fapt pentru care va trebui sa spalati aceste medii filtrante doar in apa sifonata din acvariu. Nu spalati niciodata aceste medii direct la robinet (clorul gazos din apa omoara bacteriile) cu atat mai putin cu apa calda.

Impamantenita la noi este ideea ca se cicleaza acvariul la fel de bine daca luati un burete murdar dintr-un acvariu deja ciclat. Nu zic nu, ajuta (daca acel burete contine bacteriile respective), insa odata cu el va garantez ca veti aduce toate problemele acelui acvariu (spori de alge, bacterii si virusi care numai benefici nu sunt, etc.). Nu va amagiti cu ideea ca "Daca le-am luat dintr-un acvariu perfect, trebuie sa fie si la mine ok" ! Trebuie sa va ganditi ca acela este un acvariu stabil, pe cand la voi totul porneste de la zero.

Chiar si dupa terminarea ciclului azotului, nu cumparati multi pesti... nu puneti brusc in apa toti pestii pe care vreti sa-i achizitionati. Prin producerea brusca la o cantitate mare de amoniac, aveti sanse sa reporniti ciclul azotului, sau mai bine zis, sa deciclati acvariul.

Aceasta deciclare a acvariului poate aparea nu numai in cazurile in care introduceti brusc multi pesti. Se poate intampla si cand schimbati prea multa apa (mai ales apa de la robinet, ce contine clor care omoara bacteriile nitrosomonas si nitrobacter), cand spalati filtrul (lucru care trebuie facut doar partial si cu apa din acvariu), cand este oprit filtrul pentru perioade mari, cand introduceti medicamente sau solutii chimice minune. Practic cel mai important lucru pentru a nu produce o deciclare, este sa incercati sa tineti in viata acele mici bacterii, fara de care viata in acvariul vostru va fi un chin.

Pentru a masura valorile NH3/NH4, NO2 si NO3 va trebuiesc neaparat produsele prezentate la Capitolul III.14 Teste de apa. Daca nu aveti unde sa mutati pestii (eventual la cineva cu un acvariu stabil), singurul lucru care va mai poate ajuta, este schimbul partial de apa declorinata (maxim 20%) zilnic. Schimburile prea mari de apa (mai ales cu apa de la robinet) va pot intoarce de la zero... asa ca nu exagerati.

Un alt sfat pe care vi-l pot da in cazul in care aveti acvariul deciclat, este sa incercati sa reduceti pH-ul si temperatura (insa treptat, socul de pH sau temperatura putand afecta bacteriile), concentratia de amoniac admisa fiind mult mai mare in cazul in care acestea au valori scazute. Voi incerca sa fac o comparatie mica mai jos (tineti cont ca valori mai mari decat cele scrise mai jos pot aduce moartea pestilor vostrii chiar si in cateva ore):

• la un pH 6.5 si o temperatura de 20 grade Celsius, concentratia de amoniac admisa este de 15.4mg/l pe cand la 25 grade este maxim 11.1mg/l
• la un pH 7 si o temperatura de 20 grade Celsius, concentratia de amoniac admisa este de 5mg/l pe cand la 25 grade este maxim 3.6mg/l
• la un pH 7.5 si o temperatura de 20 grade Celsius, concentratia de amoniac admisa este de 1.6mg/l pe cand la 25 grade este maxim 1.2mg/l
• la un pH 8 si o temperatura de 20 grade Celsius, concentratia de amoniac admisa este de 0.5mg/l pe cand la 25 grade este maxim 0.4mg/l

In cele ce urmeaza am sa va prezint cum se realizeaza un ciclu complet al azotului fara sa suferiti foarte multe pierderi in randul pestilor sau altor vietuitoare. Dupa amenajarea bazinului cum spuneam nu se pun pesti imediat in acvariu, ci se asteapta inte 5-7 zile interval in care are loc fixarea in substrat a plantelor si filtrarea impuritatilor rezultate in timpul amenajarii. Odata expirata aceasta perioada de asteptare, care din punctul meu de vedere este cea mai grea pentru un acvarist, pentru ca nu se intampla absolult nimic deosebit in bazin, se poate trece la introducerea pestilor, insa nu toti odata, pentru inceput se vor introduce intre 1 si 5 pestisori, cat mai rezistenti posibili (sanitari de regula, iar eu recomand corydoras), in functie de marimea acvariului. Intr-un bazin de 50 de litri, apa efectiva, se introduc intre 1 si 2 pestisori, pentru bazine mai mari respectati proportiile, altfel cantitatea de amoniac din acvariu va fi atat de mare incat va omora pestisori pana sa apara bacteriile nitrosomonas, iar daca numarul este prea mic se poarneste foarte greu ciclul azotului sau chiar deloc. Dupa 3 zile de la introducerea primilor pestisori se face si primul test de amoniac NH4, amoniac ce va creste timp de cateva zile apoi va incepe sa scada, moment in care apar bacteriile nitrosomonas si va continua sa scada pana la valoarea 0.

Odata cu scaderea amoniacului va creste concentratia de nitriti din apa si va ajunge la un nivle masurabil in circa 1 saptamana de la introducerea pestisorilor, iar perioada critica se va atinge cam dupa 2 saptamani de la introducere pestisorilor (15mg/l). In tot acest interval trebuie sa masurati permanent atat amoniacul cat si nitriti si sa tineti sub observatie pestisori, ca in cazul in care observati ca incep sa inoate dezorientati si sa respire greu sa puteti interveni si face schimburi de pana la 30% din apa. Dupa atingerea punctului critic concentratia de nitriti incepe sa scada odata cu aparitia primelor nitrobacteria si odata cu ele primele urme de nitrati (NO3). La circa 2 saptamani de la aparitia primelor semne de nitrati, nitriti din acvariu vor scadea la zero, iar nitrati vor atinge cote din ce in ce mai mari, insa dupa aceasta perioada “filtrul biologic” al acvariului se va stabiliza si odata realizat nivelul amoniacului, nitritilor si a nitratilor se vor mentine in limite normale atata timp cat veti face schimburi partiale saptamanal (20-30%). In acest moment puteti introduce noi pestisori in acvariu, insa nici de aceasta data nu faceti exces, caci in conditiile in care introduceti prea multi veti avea surpriza sa constatati ca ati repornit ciclul azotului moment in care va trebui sa treceti prn cele 4 saptamani de chin iar. Trebuie mentionat faptul ca pe parcursul acestor 4 saptamani pH-ul apei din acvariu va suferii o crestere semnificativa, insa odata stabilizat si terminat procesul de ciclare el va reveni in valorile normale. Pe perioada procesului de ciclare nu trebuie sa schimbati materialul filtrant sau spalati filtrul, deasemenea nu introduceti pesti noi, pentru a nu destabilize procesul sau chiar al intrerupe.

Cap.V.3. Declorinarea si filtrarea apei de la robinet


Desi in mod normal apa potabila ce o primim de la robinet ar trebui sa fie ok si pentru pestiucii nostrii, de cele mai multe ori firmele care se ocupa de livrarea apei o dau in bara, si de multe ori o dau in bara rau de tot. Daca veti merge pe paginile lor de prezentare unde sunt prezentate testele si analizele apei, veti vedea ca ne prezinta o apa cu valori apropiate de apa imbuteliata. Si cu toate acestea, cantitatea de clor, nitrati, metale pe care o descoperim cu ajutorul testelor este mult peste valorile admise. Sa nu mai vorbim de perioadele in care se fac lucrari, si ne trezim cu o apa neagra in acvariu.

Daca de apa murdara ne putem feri, de clorul din apa si metalele ce se gasesc in apa trebuie sa gasim alte solutii. Cea mai simpla este metoda de declorinare fara nici-un aditiv, filtru, sau aparat. Pur si simplu se scoate apa intr-o galeata sau un butoi (cu gura mare) si se lasa timp de 48h sa stea. Dupa aceste 48h apa este mult mai sigura pentru a fi folosita pentru schimburi de apa in acvariu.
O a doua metoda (mai ales atunci cand trebuie sa facem urgent un schimb de apa) este cea prin care se folosesc solutii din comert. Personal nu va recomand aceste chimicale decat ca ultima solutie. De obicei acestea "leaga" metalele si clorul din apa in timp foarte scurt. Din pacate, leaga si mineralele necesare plantelor si pestilor.

Cea de a treia metoda, pe care o recomand oricui, este cea de folosire a unui filtru conectat la reteaua de apa. De fapt, recomand aceste filtre nu numai pentru pestii vostrii, ci si pentru voi, pentru consumul personal. Daca pana acum ceva timp aceste sisteme erau costisitoare, acum va pot recomanda solutii ieftine si la fel de eficiente.

Practic aceste sisteme nu sunt altceva decat niste recipiente (borcane) ce contin diverse medii de filtrare (aproape ca filtrele externe pentru acvariu) ce se pot conecta usor pe conducta de apa. Spre deosebire de filtrele de acvariu insa, aici nu sunt necesare decat urmatoarele:
conectorii (de obicei vin cu recipientele, dar asigurati-va ca au marimea corecta pt. reteaua dvs.)
recipientul (vasul sau borcanul) in care vor sta filtrele
mediu de filtrare de 5 microni (care opreste mizeria, sedimentele)
mediul de filtrare cu carbon activ (opreste clorul, chimicalele si substantele organice)
Cu 2 borcane (va recomand modelele transparente pentru ca este mai usor de vizualizat gradul de "murdarire") si 2 medii de filtrare veti putea folosi linistiti apa de la robinet pentru acvariile voastre. Este un lucru imperios necesar mai ales cand aveti un sistem de schimb de apa "la picatura".